Ranile sufletului se deosebesc de celelalte prin aceea ca se acopera, dar nu se inchid; mereu dureroase, mereu gata sa sangereze cand le atingi, ele raman in inima vii si deschise.
Dar azi sunt fericita!!!
vineri, 30 noiembrie 2007
joi, 29 noiembrie 2007
All.....from overall
Erich Fromm (1900-1960) a definit in felul urmator dragostea: “A fi indrăgostit de cineva înseamnă mult mai mult decât a fi stăpânit de un sentiment copleşitor - înseamnă a lua o hotărâre, a face o judecată, a te angaja printr-o promisiune. Dacă dragostea ar fi doar un sentiment nestatornic n-ar exista nici o bază pentru fagăduinţa de a iubi pe cineva pe toata durata vieţii. Sentimentele vin şi se duc. Cum aş putea promite statornicie dacă m-aş baza numai pe ele, fără să mă biziuesc pe judecata minţii şi pe voinţa caracterului?”
Ce bine ar fi daca ar exista o definitie a dragostei…toti am putea sa o invatam, sa o memoram si apoi sa ne purtam conform ei…dar nu exista asa ceva…dragostea nu are o formula matematica, dragostea nu se supune nici unei legi a lui Ohm, Arhimede sau altii ca ei…dragostea nu se calculeaza in moli, kilometri, secunde sau tone, dragostea se masoara doar prin bataile inimii…dragostea se bazeaza pe simtaminte, pe sentimente, pe vise si idei pe care le avem despre persoana pe care o iubim… in dragoste nu exista stabilitate… nimic nu e stabil in iubire… totul se schimba…
Dragostea, ce e dragostea? Sentimentul pierdut, cu sau fara voia noastra, pe care cautam sa-l gasim din nou. Este sentimentul care face moartea mai usoara si viata plina de frumusete, este scanteia dintre doua fiinte care inalta si care dureaza cat o scanteie, dar scanteia poate aprinde focul care poate dura o vesnicie. Multi oameni cauta scanteia nu cauta sa aprinda focul. Focul arde si schimba, scanteia se stinge dupa un timp si lasa doar o mica arsura.
Ce cuvinte pot invalui acest termen pentru a-i conferi statutul optim? Daca exageram? Sau daca din contra, suntem prea modesti? Dragostea adevarata este evidenta, nu poate fi ascunsa, respira prin intermediul nostru, capata culoare si lumina, prin fiecare gest, cuvant. Cine poate spune ca nu iubeste? Iubim mereu, dar de cate ori am iubit cu adevarat o persoana? De cate ori putem spune ca am simtit fluturi in stomac si ca ne bate inima mai repede cand am vazut pe cineva? O viata fara dragoste este asemenea unui an fara primavara, unei flori fara petale, unui arbore fara pamant. Fara dragoste suntem pustii, goi sufleteste. Dragostea ne da taria sa trecem peste obstacole, sa triumfam, sa fim mai toleranti. Incandescenta, pasionala, ne poarta pe aripi, ne inalta pe taramuri neimaginate, ne picteaza un zambet in suflet si pe buze chiar si atunci cand inimile ne sunt mahnite, ne implineste. Iubim sa iubim, dar stim cum s-o facem? Stim sa ne daruim? Dragostea este intotdeuna draguta si rabdatoare, niciodata nu e geloasa. Dragostea nu e laudaroasa sau increzuta. Nu este nepoliticoasa sau egoista. Dragostea nu supara si nu poarta pica. Dragostea nu gaseste placere in pacatele altora, dar gaseste placere in adevar. Este gata intotdeauna sa ierte, sa aiba incredere, sa spere si sa indure orice urmeaza. Cand o ai in maini, esti stapanul universului, incombatabil, simti ca poti pasi pe ape, poti zbura in vazduhul nemarginit - ti-e dor de rasuflarea celuilalt, inchizi ochii, si te vezi purtat in bratele iubirii infinite. Fiecare are nevoie de dragoste, fiecare are nevoie de un suflet alaturi, de echilibru, liniste sufleteasca, de frumusetea zilelor si noptilor petrecute in doi. Inseamna sa te daruiesti, sa stii sa tresalti in tonalitati inalte pe culmile raiului, este focul ce ne purifica. Dragostea inseamna cugetare, hotarare, a te angaja printr-o promisiune, este jocul in care amandoi pot castiga. Iubirea nu are legi, granite, frane. Dragostea adevarata este o limba pe care surzii o pot auzi, orbii o pot vedea, invalizii o pot simti. Nu te lasa sa gresesti, si cand o faci are puterea de a spune TE IERT. "In iubire totul se schimba, toate devin insemnate: dintr-un nimic se naste un colos." (Tudor Arghezi) "Dragostea este singura floare care creste si infloreste fara ajutorul anotimpurilor." (Kahlil Gibran) Invata sa iubesti, pentru ca dragostea este ca un fruct, daca ii oferi cele necesare, se coace in armonie.
Cu ochii în lacrimi caut spre cer si implor alinare divina, e ziua în care altarele cad si nu mai exista lumina. Prin labirintul noptii merg, dar nu exista scapare; spre lumina firava alerg si totul în calea mea moare… Ma simt ca un înger murdar, un înger cu aripi taiate cersind iertarea în zadar… în fata usilor inimii tale ferecate!
Să fii plin de admiraţie şi departe de orice invidie. Să te înveseleşti în mare măsură de binele altora. Să iubeşti cu o asemenea generozitate a inimii încât dragostea ta să fie o posesiune dragă în absenţa răutăţii.
Din dragoste sau pentru dragoste faci multe…doar ca uneori fie le faci in zadar, fie persoana cealalta nu merita sacrificiile pe care le esti dispus oricand sa le faci, doar din dragoste…asta e cel mai trist…sa iubesti, sa crezi, sa visezi, sa adori o persoana care nu merita…
Ce bine ar fi daca ar exista o definitie a dragostei…toti am putea sa o invatam, sa o memoram si apoi sa ne purtam conform ei…dar nu exista asa ceva…dragostea nu are o formula matematica, dragostea nu se supune nici unei legi a lui Ohm, Arhimede sau altii ca ei…dragostea nu se calculeaza in moli, kilometri, secunde sau tone, dragostea se masoara doar prin bataile inimii…dragostea se bazeaza pe simtaminte, pe sentimente, pe vise si idei pe care le avem despre persoana pe care o iubim… in dragoste nu exista stabilitate… nimic nu e stabil in iubire… totul se schimba…
Dragostea, ce e dragostea? Sentimentul pierdut, cu sau fara voia noastra, pe care cautam sa-l gasim din nou. Este sentimentul care face moartea mai usoara si viata plina de frumusete, este scanteia dintre doua fiinte care inalta si care dureaza cat o scanteie, dar scanteia poate aprinde focul care poate dura o vesnicie. Multi oameni cauta scanteia nu cauta sa aprinda focul. Focul arde si schimba, scanteia se stinge dupa un timp si lasa doar o mica arsura.
Ce cuvinte pot invalui acest termen pentru a-i conferi statutul optim? Daca exageram? Sau daca din contra, suntem prea modesti? Dragostea adevarata este evidenta, nu poate fi ascunsa, respira prin intermediul nostru, capata culoare si lumina, prin fiecare gest, cuvant. Cine poate spune ca nu iubeste? Iubim mereu, dar de cate ori am iubit cu adevarat o persoana? De cate ori putem spune ca am simtit fluturi in stomac si ca ne bate inima mai repede cand am vazut pe cineva? O viata fara dragoste este asemenea unui an fara primavara, unei flori fara petale, unui arbore fara pamant. Fara dragoste suntem pustii, goi sufleteste. Dragostea ne da taria sa trecem peste obstacole, sa triumfam, sa fim mai toleranti. Incandescenta, pasionala, ne poarta pe aripi, ne inalta pe taramuri neimaginate, ne picteaza un zambet in suflet si pe buze chiar si atunci cand inimile ne sunt mahnite, ne implineste. Iubim sa iubim, dar stim cum s-o facem? Stim sa ne daruim? Dragostea este intotdeuna draguta si rabdatoare, niciodata nu e geloasa. Dragostea nu e laudaroasa sau increzuta. Nu este nepoliticoasa sau egoista. Dragostea nu supara si nu poarta pica. Dragostea nu gaseste placere in pacatele altora, dar gaseste placere in adevar. Este gata intotdeauna sa ierte, sa aiba incredere, sa spere si sa indure orice urmeaza. Cand o ai in maini, esti stapanul universului, incombatabil, simti ca poti pasi pe ape, poti zbura in vazduhul nemarginit - ti-e dor de rasuflarea celuilalt, inchizi ochii, si te vezi purtat in bratele iubirii infinite. Fiecare are nevoie de dragoste, fiecare are nevoie de un suflet alaturi, de echilibru, liniste sufleteasca, de frumusetea zilelor si noptilor petrecute in doi. Inseamna sa te daruiesti, sa stii sa tresalti in tonalitati inalte pe culmile raiului, este focul ce ne purifica. Dragostea inseamna cugetare, hotarare, a te angaja printr-o promisiune, este jocul in care amandoi pot castiga. Iubirea nu are legi, granite, frane. Dragostea adevarata este o limba pe care surzii o pot auzi, orbii o pot vedea, invalizii o pot simti. Nu te lasa sa gresesti, si cand o faci are puterea de a spune TE IERT. "In iubire totul se schimba, toate devin insemnate: dintr-un nimic se naste un colos." (Tudor Arghezi) "Dragostea este singura floare care creste si infloreste fara ajutorul anotimpurilor." (Kahlil Gibran) Invata sa iubesti, pentru ca dragostea este ca un fruct, daca ii oferi cele necesare, se coace in armonie.
Cu ochii în lacrimi caut spre cer si implor alinare divina, e ziua în care altarele cad si nu mai exista lumina. Prin labirintul noptii merg, dar nu exista scapare; spre lumina firava alerg si totul în calea mea moare… Ma simt ca un înger murdar, un înger cu aripi taiate cersind iertarea în zadar… în fata usilor inimii tale ferecate!
Să fii plin de admiraţie şi departe de orice invidie. Să te înveseleşti în mare măsură de binele altora. Să iubeşti cu o asemenea generozitate a inimii încât dragostea ta să fie o posesiune dragă în absenţa răutăţii.
Din dragoste sau pentru dragoste faci multe…doar ca uneori fie le faci in zadar, fie persoana cealalta nu merita sacrificiile pe care le esti dispus oricand sa le faci, doar din dragoste…asta e cel mai trist…sa iubesti, sa crezi, sa visezi, sa adori o persoana care nu merita…
miercuri, 28 noiembrie 2007
Un vers de demult....
Daca ar putea Dumnezeu sa fie
Si mama si tata si frate si sora
Ar fi asa de bine
Sa stiu ca ce n-a fost o sa fie!
Si mama si tata si frate si sora
Ar fi asa de bine
Sa stiu ca ce n-a fost o sa fie!
luni, 26 noiembrie 2007
Iubirea vs Suferinta
De ce intotdeauna iubirea se sfarseste cu lacrimi fie ele de fericire, fie de tristete? Cand am crezut ca stiu ce inseamna acest sentiment nu l-am putut asocia niciodata cu tristetea, cu suferinta....!
Si suferinta....am ajuns la concluzia ca suferinta incepe cand nevoile noastre cele mai profunde nu sunt indeplinite, cum ar fi nevoia de a apartine cuiva, nevoia de a fi recunoscut de ceilalti, nevoia de a insemna ceva pentru cineva, nevoia de a te exprima liber pe tine insuti si, nu in ultimul rand, nevoia de iubire. Dar mai suferi si daca cineva nu iti impartaseste sentimentele, suferi cand cineva nu te crede si nu te intelege, suferi cand esti singur.
Doamne e atat de frumos sa iubesti.....e atat de frumos sa fii iubit.
Si totusi a iubi inseamna sa traiesti.
Se-ntampla sa gasesti iubire in locuri simple si ciudate, sa treci fara sa stii pe langa ea sau pur si simplu sa o ignori crezand ca nu-i reala. Iubirea poti s-o gasesti pe strada, in locuri neumblate, in parc pe o banca sau poate chiar in fata ta unde a fost dintotdeauna. Offf si totusi iubirea e ca un labirint, in care alergi fara de rost, un camp, un camp imens pe care toata viata ratacesti.
In final pentru mine a iubi inseamna fericirea absoluta care te inalta pe culmile ei inalte spre adancul cerului dandu-ti aripi si puterea de a atinge stelele.
Am iubit, iubesc si voi iubi toata viata, dar trebuie sa invat ca nu pot iubi pe oricine.
Nu te pot iubi pe tine pentru ca tu nu vrei!!!!
Si suferinta....am ajuns la concluzia ca suferinta incepe cand nevoile noastre cele mai profunde nu sunt indeplinite, cum ar fi nevoia de a apartine cuiva, nevoia de a fi recunoscut de ceilalti, nevoia de a insemna ceva pentru cineva, nevoia de a te exprima liber pe tine insuti si, nu in ultimul rand, nevoia de iubire. Dar mai suferi si daca cineva nu iti impartaseste sentimentele, suferi cand cineva nu te crede si nu te intelege, suferi cand esti singur.
Doamne e atat de frumos sa iubesti.....e atat de frumos sa fii iubit.
Si totusi a iubi inseamna sa traiesti.
Se-ntampla sa gasesti iubire in locuri simple si ciudate, sa treci fara sa stii pe langa ea sau pur si simplu sa o ignori crezand ca nu-i reala. Iubirea poti s-o gasesti pe strada, in locuri neumblate, in parc pe o banca sau poate chiar in fata ta unde a fost dintotdeauna. Offf si totusi iubirea e ca un labirint, in care alergi fara de rost, un camp, un camp imens pe care toata viata ratacesti.
In final pentru mine a iubi inseamna fericirea absoluta care te inalta pe culmile ei inalte spre adancul cerului dandu-ti aripi si puterea de a atinge stelele.
Am iubit, iubesc si voi iubi toata viata, dar trebuie sa invat ca nu pot iubi pe oricine.
Nu te pot iubi pe tine pentru ca tu nu vrei!!!!
what is love....???
Dragostea este ca un edificiu, iar piatra care sta la temelia acestuia este iubirea, si fiecare zi care trece este inca o caramida pusa la temelia lui. Dar dintr-o singura greseala poate dintr-o vorba spusa in vant, edificiul ce cu greu l-ai cladit, se poate darama, si atunci iti va lua poate mult timp ca sa reconstruiesti ceea ce ai daramat.
Cel mai rau lucru pe care ti-l poate face cineva este sa te faca sa crezi ca poti avea aripi, ca poti zbura. Si atunci incepi sa visezi, vise pe care ti le hraneste. Si-apoi, deodata, fara nici un motiv aparent iti frange aripile...si te izbesti de pamant...de realitate.Ciudat e ca nu stii daca acum visezi, daca acum e doar un cosmar din care te vei trezi, sau daca atunci aveai un vis frumos. Cert este ca adevaratul zbor se afla undeva intre aceste doua visari.Si incepi sa speri ca , poate, inca mai ai aripi.Ca nu le-ai pierdut definitiv.Si-ncepi sa ratacesti,sa iti cauti aripile pierdute, neavand siguranta ca vrei sa le mai gasesti. Poate, atunci, iarasi are sa ti le franga cineva. Se spune ca drumul e mai frumos decat posibilul loc in care ai ajunge. Atunci sa fie oare mai frumoasa cautarea insasi decat zborul in sine? Tind sa cred ca nu. Si, de fapt, ce inseamna, in ultima instanta acest zbor?Cred ca mai mult credinta decat speranta intr-un vis. Dar e posibil sa crezi intr-un vis? e posibil sa crezi in ceva ce nu exista? Inseamna atunci, oare, ca visul se ridica la rang de realitate? Si-abia acum realizezi ca e totusi doar un vis. Si-acesta e momentul in care aripile dispar...Uneori poti zbura si fara aripi. Zbor ce nu dureaza decat o clipa, zbor ce nu te inalta, ci zbor care te doboara. E asemeni unei caderi de pe o cladire foarte inalta.O speranta nu-i destul? Se pare ca nu. Sau poate ca nu mai exista nici o speranta...a pierit, poate, demult...Insa, in drum spre naruirea ei, incerc sa ma agat de urmele abia trasate...hmm...o vad cum se transforma in nisip si mi se scurge prin simturi Insetata de certitudini, nu ma aleg decat cu aripi frante si cu un graunte de nisip...poate,cine stie,candva, acest graunte de nisip va rodi si vor inflori alte fire de nisip...
Cel mai rau lucru pe care ti-l poate face cineva este sa te faca sa crezi ca poti avea aripi, ca poti zbura. Si atunci incepi sa visezi, vise pe care ti le hraneste. Si-apoi, deodata, fara nici un motiv aparent iti frange aripile...si te izbesti de pamant...de realitate.Ciudat e ca nu stii daca acum visezi, daca acum e doar un cosmar din care te vei trezi, sau daca atunci aveai un vis frumos. Cert este ca adevaratul zbor se afla undeva intre aceste doua visari.Si incepi sa speri ca , poate, inca mai ai aripi.Ca nu le-ai pierdut definitiv.Si-ncepi sa ratacesti,sa iti cauti aripile pierdute, neavand siguranta ca vrei sa le mai gasesti. Poate, atunci, iarasi are sa ti le franga cineva. Se spune ca drumul e mai frumos decat posibilul loc in care ai ajunge. Atunci sa fie oare mai frumoasa cautarea insasi decat zborul in sine? Tind sa cred ca nu. Si, de fapt, ce inseamna, in ultima instanta acest zbor?Cred ca mai mult credinta decat speranta intr-un vis. Dar e posibil sa crezi intr-un vis? e posibil sa crezi in ceva ce nu exista? Inseamna atunci, oare, ca visul se ridica la rang de realitate? Si-abia acum realizezi ca e totusi doar un vis. Si-acesta e momentul in care aripile dispar...Uneori poti zbura si fara aripi. Zbor ce nu dureaza decat o clipa, zbor ce nu te inalta, ci zbor care te doboara. E asemeni unei caderi de pe o cladire foarte inalta.O speranta nu-i destul? Se pare ca nu. Sau poate ca nu mai exista nici o speranta...a pierit, poate, demult...Insa, in drum spre naruirea ei, incerc sa ma agat de urmele abia trasate...hmm...o vad cum se transforma in nisip si mi se scurge prin simturi Insetata de certitudini, nu ma aleg decat cu aripi frante si cu un graunte de nisip...poate,cine stie,candva, acest graunte de nisip va rodi si vor inflori alte fire de nisip...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
